prorogație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROROGÁȚIE,prorogații, s. f. Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio.
prorogație(Dicționar de neologisme, 1986) PROROGÁȚIEs.f. Prorogare. [Gen. -iei. / cf. fr. prorogation, lat. prorogatio].
prorogație(Marele dicționar de neologisme, 2000) PROROGÁȚIEs. f. prorogare. (< fr. prorogation, lat. prorogatio)
prorogație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prorogáție (rar) (-ți-e) s. f., art. prorogáția(-ți-a), g.-d. art. prorogáției; pl. prorogáții, art. prorogáțiile(-ți-i-)