prorogare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROROGÁRE, prorogări, s. f. Acțiunea de
a proroga și rezultatul ei; prorogație. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenței unui organ de jurisdicție. –
V. proroga.prorogare (Dicționar de neologisme, 1986)PROROGÁRE s.f. Acțiunea de a proroga și rezultatul ei; prorogație. [<
proroga].
prorogare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROROGÁRE s. f. 1. acțiunea de a proroga; prorogație. 2. extindere a competenței unui organ de jurisdicție în temeiul unei dispoziții normative. (< proroga)
prorogare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prorogáre s. f.,
g.-d. art. prorogắrii; pl. prorogắri