prorogativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (
Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din
fr. prorogatif.prorogativ (Dicționar de neologisme, 1986)PROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr.
prorogatif].
prorogativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROROGATÍV, -Ă adj. care se poate proroga. (< fr.
prorogatif)