proroga - explicat in DEX

proroga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare.

proroga (Dicționar de neologisme, 1986)
PROROGÁ vb. I. tr. A prelungi timpul care fusese fixat pentru ceva; (spec.) a amâna, a suspenda ședințele unei adunări legiuitoare pentru un anumit timp. [P.i. proróg. / < lat. prorogare, cf. fr. proroger].

proroga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROROGÁ vb. tr. (despre adunări legislative) a amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară, a prelungi în timp (un tratat); (p. ext.) a amâna. (< fr. proroger, lat. prorogare)

proroga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prorogá (a ~) vb., ind. prez. 3 prorógă; conj. prez. 3 să proróge

prorogà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prorogà v. Jur. a amâna.