pronație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior.
2. (
Med.) Poziție aplecată. – Din
fr. pronation.pronație (Dicționar de neologisme, 1986)PRONÁȚIE s.f. 1. Mișcare de rotație a antebrațului și a mâinii, astfel încât degetul mare se apropie de corp.
2. Poziție aplecată. [Gen.
-iei. / < fr.
pronation, cf. lat.
pronatio <
pronare – a se închina la zeii pământului].
pronație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRONÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr.
pronation, lat.
pronatio)
pronație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pronáție (-ți-e) s. f.,
art. pronáția (-ți-a), g.-d. art. pronáției; pl. pronáții, art. pronáțiile (-ți-i-)