pronaos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul.
2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din
ngr. prónaos.pronaos (Dicționar de neologisme, 1986)PRONÁOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [< fr.
pronaos, cf. gr.
pro – înainte,
naos – templu].
pronaos (Dicționaru limbii românești, 1939)*prónaos și (în declinare)
-ós n., pl.
urĭ (ngr.
prónaos și
-on, vgr.
-on, d.
naós, templu).
Rar. Pridvor.
pronaos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pronáos s. n.,
pl. pronáosuripronaos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pronaos n. tinda bisericii rezervată femeilor. [Gr. mod.].