promulgare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de
a promulga și rezultatul ei. –
V. promulga.promulgare (Dicționar de neologisme, 1986)PROMULGÁRE s.f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [<
promulga].
promulgare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promulgáre s. f.,
g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri