pronator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRONATÓR, pronatori, adj.,
s. m. (
Anat.) (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. – Din
fr. pronateur.pronator (Dicționar de neologisme, 1986)PRONATÓR adj., s.m. (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. [< fr.
pronateur].
pronator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRONATÓR adj., s. m. (mușchi) care permite mișcarea de pronație. (< fr.
pronateur)