promulga - explicat in DEX

promulga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.

promulga (Dicționar de neologisme, 1986)
PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].

promulga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare)

promulga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă

promulgà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
promulgà v. a publica o lege cu formele cerute.