prizonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și
f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități;
p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins.
2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦
Fig. Persoană lipsită de libertate.
3. (
Tehn.; în sintagma)
Șurub prizonier = prizon. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. prisonnier.