pro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRO prep. (
Livr.)
1. Pentru, în favoarea..., în sprijinul...
2. Element de compunere care înseamnă „pentru...”, „în favoarea...” și care servește la formarea unor adjective. – Din
lat. pro (
2),
fr. pro-.pro (Dicționar de neologisme, 1986)PRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația:
1. „înainte”; „pentru”; „în loc de”; „în caz de”.
2. „anterior”, „prioritar” (în timp și în spațiu). [< fr., it.
pro-, cf. lat.
pro – care stă înainte, în locul lui, gr.
pro – înainte; în favoarea].
pro (Dicționar de neologisme, 1986)PRO prep. Pentru, în favoarea... [< lat.
pro].
pro (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRO1- elem. 1. „anterior (în timp și în spațiu)”. 2. „pentru, în favoarea”. 3. „în locul cuiva sau a ceva”. (< fr.
pro-, cf.
lat., gr.
pro)
pro (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRO2 prep. pentru, în favoarea... (< lat.
pro)
pro (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pro- –
Pref. care arată repetiția.
Sl. pro-. Apare în mai multe cuvinte împrumutate din
sl., dar a fost productiv numai în Banat, unde se atașează la cuvinte de proveniență variată:
procoase „a coase din nou”;
profierbe „a refierbe”;
prostrînge „a reculege”;
proface „a reface”.
pro (Dicționaru limbii românești, 1939)*pro, cuv. latin care înseamnă „pentru” și se întrebuințează rar numaî́ în
pro și
contra, „pentru și contra”, la vot.
pro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pro prep.pro (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pro prep. pentru, în favoarea:
pro și
contra.