prizon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIZÓN, prizoane, s. n. Tijă metalică servind ca element mobil de îmbinare. – Din
fr. prison.prizon (Dicționar de neologisme, 1986)PRIZÓN s.n. Tijă metalică filetată la capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese; șurub-prizonier. [Pl.
-zoane, var.
prezón s.n. / < fr.
prison, cf. germ.
Prison].
prizon (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIZÓN s. n. tijă metalică filetată la capete, folosită la îmbinarea demontabilă a două piese. (< fr.
prison)
prizon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prizón s. n.,
pl. prizoáne