prizonier - explicat in DEX

prizonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s. m. și f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război și reținut de dușman pentru a nu mai participa la ostilități; p. ext. persoană căzută în mâinile unui dușman și rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemnițată; deținut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Șurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

prizonier (Dicționar de neologisme, 1986)
PRIZONIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Persoană căzută în mâinile unui dușman; militar prins în război; captiv. 2. Arestat, întemnițat. [Pron. -ni-er. / < fr. prisonnier].

prizonier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRIZONIÉR, -Ă s. m. f. 1. combatant al unei părți beligerante capturat de inamic; captiv. 2. arestat, întemnițat. (< fr. prisonnier)

prizonier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prizoníer, -ă s. (fr. prisonnier, d. prison, închisoare, d. prendre, pris, a prinde). Prins, deținut, captiv. S. m. Prins în războĭ.

prizonier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prizoniér (-ni-er) s. m., pl. prizoniéri

prizonier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prizonier m. 1. captiv, prins (în răsboiu); 2. cel închis sau arestat (= fr. prisonnier).