primogenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMOGÉNIT, -Ă, primogeniți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Livr.) (Copil) născut primul (într-o familie regală, princiară, feudală etc.); primogenitură. – Din
lat. primogenitus.primogenit (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMOGÉNIT s.m. (
Liv.) Primul născut dintre mai mulți copii ai aceleiași familii; primogenitură. [Cf. it.
primogenito, lat.
primogenitus].
primogenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMOGÉNIT, -Ă adj., s. m. f. (copil) născut primul. (< lat.
primogenitus)