primitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care primește cu plăcere, cu căldură oaspeți; ospitalier. ♦ Care atrage, îmbie, place (prin aspect).
Ținut primitor. 2. (Rar) Care primește, care acceptă; receptiv. –
Primi +
suf. -tor.primitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)primitor, primitori s. m. homosexual pasiv.
primitor (Dicționaru limbii românești, 1939)primitór, -oáre adj. Care-ĭ primește bine pe oaspețĭ, ospitalier.
primitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primitór adj. m.,
pl. primitóri; f. sg. și
pl. primitoáreprimitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primitor a. și m. cel care primește.