primo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÍMO adv. (
Livr. și
fam.) În primul rând, mai întâi. – Din
it.,
fr. primo.primo (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMO- v.
prim (
3) [în DN].
primo (Dicționar de neologisme, 1986)PRÍMO adv. (
Liv.) (Mai) întâi, în primul rând. //
adj. (
Muz.) Primul, prima; (
în notele pentru pian la patru mâini) notație pentru partea acută. [< lat.
primo, it.
primo].
primo (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMO1- elem. primi-. ()
primo (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRÍMO2 I.
adv. în primul rând, (mai) întâi. II. adj. (muz.) primul, prima; (în notele pentru pian la patru mâini) notație pentru partea acută. (< lat., it.
primo)
primo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prímo (
it.)
adv.primo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primo adv. în primul rând, întâiu.