primordialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMORDIALITÁTE s. f. Faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. primordialité.primordialitate (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMORDIALITÁTE s.f. Faptul de a fi primordial; întâietate; prioritate. [Cf. fr.
primordialité].
primordialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMORDIALITÁTE s. f. faptul de a fi primordial; întâietate; prioritate. (< fr.
primordialité)
primordialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*primordialitáte f. (d.
primordial). Calitatea de a fi primordial.
primordialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!primordialitáte (-di-a-) s. f.,
g.-d. art. primordialitắții