primordial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMORDIÁL, -Ă, primordiali, -e, adj. De la început, de la origine, inițial, originar;
p. ext. de primă importanță, principal, esențial. [
Pr.:
-di-al] – Din
fr. primordial.primordial (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMORDIÁL, -Ă adj. 1. Cel mai vechi; inițial, primar.
2. Care este de primă importanță, de prim ordin; principal, esențial. [Pron.
-di-al. / < fr.
primordial, cf. lat.
primordialis].
primordial (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMORDIÁL, -Ă adj. 1. de la început, inițial, primar, originar. 2. de primă importanță, de prim ordin; principal, esențial. (< fr.
primordial)
primordial (Dicționaru limbii românești, 1939)*primordiál, -ă adj. (lat.
primordialis, d.
primordium, început, d.
primus, primu, și
ordo, rînd, ordin). Primitiv, din primu timp:
starea primordială a pămîntuluĭ. Adv. La origine.
primordial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!primordiál (-di-al) adj. m.,
pl. primordiáli; f. primordiálă, pl. primordiáleprimordial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primordial a. cel mai vechiu, cel dintâiu în ordine.