prilejire - explicat in DEX



prilejire (Dicționaru limbii românești, 1939)
prilejíre f. Vechĭ. Ocaziune. Împrejurare.

prilejire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prilejire f. împrejurare: într’această grea prilejire OD.

Alte cuvinte din DEX

PRILEJI PRILEJ PRILASTITOR « »PRILEJUI PRILEJUIRE PRILESTET