prilej - explicat in DEX

prilej (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.

prilej (Dicționaru limbii românești, 1939)
priléj n., pl. urĭ (d. prilejesc). Ocaziune: am găsit prilej să plec cu eĭ. Vechĭ. Pricină, motiv: prilej de rîs. Pretext. Mold. L. V. Bogăție, avere. – Vechĭ și -égĭ și pîrlegĭ. Azĭ în Cov. pîrlej, ocaziune.

prilej (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
priléj s. n., pl. priléjuri

prilej (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prilej n. ocaziune: nu avusese prilej a se întâlni. [Abstras din prilejì].