prilastire - explicat in DEX



prilăstire (Dicționaru limbii românești, 1939)
prilăstíre și prilestíre f. Vechĭ. Înșelăcĭune. Azĭ. Munt. (prilostire ș. a.). Farmec, vrajă, amăgire.

Alte cuvinte din DEX

PRIJMA PRIJINI PRIJINEALA « »PRILASTITOR PRILEJ PRILEJI