prigon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRIGÓN s. m. (În
expr.; despre animale de tracțiune)
Din (sau
la)
prigon = înhămat (sau înjugat) la mijloc (între înaintași și rotași). –
Comp. ucr. pryhin, -honu.prigon (Dicționaru limbii românești, 1939)prigón n., pl.
oane (nsl.
prigon, rus.
prigon, vite aduse p. vînzare).
Est. Locu din mijloc la jug (avînd o păreche [!] de vite înainte și alta înapoĭ):
boĭ în prigon (saŭ
prigonarĭ). – Și
progon (rus.
progón, mînare) în Herson.