prigitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIGITOÁRE, prigitori, s. f. (
Reg.) Fotă formată dintr-o singură bucată de țesătură petrecută în jurul corpului. –
Et. nec.prigitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)prigitoáre, V.
pregetoare.prigitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prigitoáre (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. prigitórii; pl. prigitóriprigitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prigitoare f. fustă țărănească. [V.
opreg].