pricopseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s. f. (
Pop.)
1. Situație materială bună, bunăstare, bogăție; câștig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (
Ir.) Ispravă, scofală.
2. Știință de carte, învățătură. ◊
Expr. A lua (sau
a avea, a da) pe cineva pe (sau
spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [
Var.:
procopseálă s. f.] –
Pricopsi +
suf. -eală.