preti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pretí (-tésc, -ít), vb. – (
Trans.) A avertiza, a aviza. –
Var. priti. Sb. pretiti (Candrea).
preti (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRETI, Mattia (numit
il Cavaliere Calabrese) (1613-1699), pictor italian. Compoziții mitologice, biblice și istorice elaborate într-o notă originală, care sugerează dramatismul și patetismul („Familia lui Darius oferind lui Alexandru cel Mare coroana regilor perși”, „Martiriul
Sf. Andrei”, „Alegoria ciumei”). Reprezentat în Muzeul Național de Artă al României.
preti (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pretí, vb. tranz. – (Ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa din articulație; a luxa, a răsuci. – Din ucr. pretiti (MDA).