pretinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETÍNDE, pretínd, vb. III.
1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica.
2. Tranz. și
intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦
Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga.
3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din
fr. prétendre (după
întinde).pretinde (Dicționar de neologisme, 1986)PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva).
2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦
refl. A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de...
3. A necesita. [Cf. fr.
prétendre].
pretinde (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr.
prétendre)
pretinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pretínde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pretínd, 1
pl. pretíndem, 2
pl. pretíndeți, imperf. 3
sg. pretindeá; conj. prez. 3
să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretínspretinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pretinde v.
1. a reclama ca un drept:
a pretinde o parte la moștenire; 2. a susține afirmativ:
pretind că aceasta e falș; 3. a vrea, a cere:
ce pretindeți ? 4. a aspira:
a pretinde la un post.