pretins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETÍNS, -Ă, pretinși, -se, adj. Care trece sau vrea să treacă ceea ce nu este; fals, aparent. –
V. pretinde.pretins (Dicționaru limbii românești, 1939)*pretíns, -ă adj. Presupus, dat ca adevărat, deși e fals:
un pretins boĭer; demagogiĭ, aceștĭ pretinșĭ amicĭ aĭ poporuluĭ.pretins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pretins a. dat ca adevărat, deși fals:
astrologia, această pretinsă știință.