pretext (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊
Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din
fr. prétexte.pretext (Dicționar de neologisme, 1986)PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
prétexte, cf. lat.
praetextus].
pretext (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr.
prétexte)
pretext (Dicționaru limbii românești, 1939)*pretéxt n., pl.
e (lat.
praetextus și
praetextum, pretext, d.
praetéxere, a țese înainte, a masca, a ascunde. V.
text, țes). Motiv aparent pus în ainte [!] p. a-l ascunde pe cel adevărat:
a găsi cuĭva un pretext ca să-l depărtezĭ. Supt [!] pretext că, pretinzînd că:
supt pretext că-ĭ bolnav, n´a venit.pretext (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pretéxt s. n.,
pl. pretéxtepretext (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pretext n. cauză presupusă, motiv aparent ce servă a ascunde pe cel adevărat.