preemțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (
Jur.; în sintagma)
Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [
Pr.:
pre-em-ți-u-] – Din
fr. préemption.