preemțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (
Jur.; în sintagma)
Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [
Pr.:
pre-em-ți-u-] – Din
fr. préemption.preemțiune (Dicționar de neologisme, 1986)PREEMȚIÚNE s.f. (
Jur.)
Drept de preemțiune = dreptul de care se bucură cineva prin lege de a fi preferat în calitate de cumpărător al unui bun. [Cf. fr.
préemption, lat.
prae – înainte,
emptio – cumpărare].