preeminent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREEMINÉNT, -Ă, preeminenți, -te, adj. (
Livr.) Care este mai presus decât alții sau decât altele, superior (ca valoare, rang etc.) [
Pr.:
pre-e-] – Din
fr. prééminent.preeminent (Dicționar de neologisme, 1986)PREEMINÉNT, -Ă adj. Mai presus decât alții; mult superior ca merite, ca rang. [Cf. fr.
prééminent].
preeminent (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREEMINÉNT, -Ă adj. superior altora în rang, ca merite etc. (< fr.
prééminent)
preeminent (Dicționaru limbii românești, 1939)*preeminént, -ă adj. (lat.
prae-éminens, -éntis. V.
eminent). Care are preeminența, superior:
caritatea e virtutea preeminentă.preeminent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preeminént (superior)
adj. m.,
pl. preeminénți; f. preeminéntă, pl. preeminéntepreeminent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preeminent a. superior în rang, în merit.