preexista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREEXISTÁ, pers. 3
preexístă, vb. I.
Intranz. A exista înainte de..., a exista de mai înainte. [
Pr.:
pre-e-] – Din
fr. préexister.preexista (Dicționar de neologisme, 1986)PREEXISTÁ vb. I. intr. A exista de mai înainte. [< fr.
préexister].
preexista (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREEXISTÁ vb. intr. a exista de mai înainte. (< fr.
préexister)
preexista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preexistá (a ~) [
x pron. gz]
vb.,
ind. prez. 3
preexístăpreexistà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preexistà v. a exista dinainte:
cugetarea preexistă vorbirii.