praz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRAZ, praji, s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia liliaceelor, înrudită cu ceapa, cu tulpina cilindrică, groasă și înaltă, cu frunzele lanceolate și cu bulb cărnos
(Allium porrum). ◊
Expr. (
Fam.)
A mânca praz = a spune minciuni.
Adio și-un praz verde, se spune pentru a exprima indiferența totală a cuiva față de cineva sau ceva. ♦ Mâncare pregătită din tulpina plantei descrise mai sus. [
Var.: (
reg.)
praj s. m.] – Din
bg. praz.praz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)praz (práji), s. m. – Horceag (Allium porrum). –
Mr. praș, megl. praz. Sl. prazŭ (Cihac, II, 285; Tiktin; Capidan 231),
cf. bg. pras, sb. prȁs, praz, din mgr. πράσον (Vasmer,
Gr., 122); sau mai probabil direct din mgr. (prin schimbarea lui
s final ›
z, cf. ovăz).
Der. de la un
lat. *
prasum (Cihac, I, 194) pare mai puțin probabilă. –
Der. prăzuliu, adj. (verde), ar putea fi o interpretare populară a lui
prăsiniu, adj. (verde), pe care l-am auzit uneori în
Munt., din
ngr. πράσινος.
praz (Dicționaru limbii românești, 1939)praz (vest) și
praj (est) m., pl.
jĭ (vsl. bg.
prazŭ, prasŭ, sîrb.
pras, praziluk, turc.
prasa, d. ngr. și vgr.
práson, praz, lat.
porrum din
*porsum, praz, de unde vine it.
persa, măghiran. V.
pur 1). O legumă din familia cepeĭ, dar cu bulbu redus, cu cotoru gros, maĭ înaltă de cît [!] ceapa și cu frunzele ca ale usturoĭuluĭ (
álium pórrum).
praz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRAZ (‹
bg.)
s. m. Plantă legumicolă bienală din familia liliaceelor, cu tulpină cilindrică, înaltă de 30-40 cm, cu frunze lungi-lanceolate și bulb cărnos (
Allium porrum). Originar din zonele vecine
M. Mediterane, este cunoscut din Antichitate. Se cultivă pe suprafețe mari în V, S și SE Europei, fiind rezistent la temperaturi joase. Este folosit în alimentație datorită calităților sale nutritive (bogat în proteine, săruri minerale, vitamine, grăsimi etc.). Ușor digerabil, este recomandat ca tonic al sistemului nervos, laxativ, emolient, mineralizant, diuretic, expectorant etc.
praz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRAZ, Mario (1896-1982), critic literar și scriitor italian.
Prof. univ. la Roma, Liverpool și Manchester. Lucrări privind istoria literaturii engleze („Istoria literaturii engleze”, „Poeți englezi din
sec. XVII”, „Criza eroului în romanul victorian”); studii de istorie literară comparată („Carnea, moartea și diavolul în literatura romantică”).
praz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)praz s. m., (
reg.)
pl. prajipraz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)praz n. plantă leguminoasă cu bulbii prelungiți
(Alium porrum). [Slav. PRAZŬ].