praxiologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [
Pr.:
-xi-o-. –
Var.:
praxeologíe s. f.] – Din
praxis.praxiologie (Dicționar de neologisme, 1986)PRAXIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității acestora. [Pron.
-xi-o-, gen.
-iei. / < fr.
praxiologie, cf. gr.
praxis – acțiune,
logos – știință].
praxiologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRAXIOLOGÍE s. f. ramură a științei care studiază structura activităților umane și a condițiilor eficacității acestora. (< fr.
praxiologie)
praxiologie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRAXIOLOGÍE (
PRAXEOLOGÍE) (‹
fr.; {s}
gr. praxis „”practică„ +
logos ”studiu„)
s. f. Disciplină științifică care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității lor. Ca teorie a acțiunii eficiente,
p. are ca premise contribuțiile a numeroși gânditori, filozofi, și sociologi, în problema acțiunii și creativității umane în general, a acțiunii sociale în particular. Forma ei contemporană, independentă, este legată de activitatea lui T. Kotarbiński (în plan gnoseologic) și a lui T. Parsons (în plan sociologic).
praxiologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)praxiologíe (-xi-o-) s. f.,
art. praxiología, g.-d. praxiologíi, art. praxiologíei