praxiu - explicat in DEX

praxiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRÁXIU, praxiuri, s. n. Carte bisericească care cuprinde faptele și scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. práxeon.

praxiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
práxiu [xiu pron. xiu] s. n., art. práxiul; pl. práxiuri

praxiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
praxiu n. carte bisericească conținând Faptele Apostolilor. [Gr. mod. PRAX(APOSTOLOS)].