praxie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÁXIE, praxii, s. f. (
Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din
fr. praxie.praxie (Dicționar de neologisme, 1986)PRAXÍE s.f. Coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. [Gen.
-iei. / < fr.
praxie, cf. gr.
praxis – acțiune].
praxie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRAXÍE s. f. (med.) coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. (< fr.
praxie)