popi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÍ, popesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din
popă.popi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
popi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.
popi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. popésc, imperf. 3
sg. popeá; conj. prez. 3
să popeáscăpopì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.