popârțac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
popârțác1, popârțáci, s.m. (reg.) preot; popă tânăr fără experiență; popoiac.
popârțac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
popârțác2, popârțáce, s.n. și popârțáci, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par, prăjină, pop etc. cu diferite întrebuințări. 2. (s.n.) cârlig aninat de o creangă de care te prinzi cu mâinile și te legeni. 3. (s.m.) om mic de statură; popenchi, popândoc, popârdă.
popârțac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
popârțac n. Mold. 1. crăcană prinsă în osia cotigei (la plug sau la plută); 2. fam. șchioapă de om. [V. pop 1].