popânzac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
popânzác1, popânzáci, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzac, în picioare, drept și nemișcat. 3. sperietoare de păsări. 4. (fig.) om leneș. 5. (fig.) față umflată, grasă.
popânzac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
popânzác2, popânzáce, s.n. (reg.; mai ales la pl.) mușuroi format din rogoz și alte plante de baltă; insulă plutitoare din tulpini, rizomi, rădăcini etc.; plavie.
popânzac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
popânzac m. popândău (în Oltenia): a sta popânzac, înțepat și drept.