popândău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÂNDẮU, popândăi, s. m. 1. Specie de mamifer rozător mic de câmpie cu ochii mari, cu corpul lung până la 20 cm, cu blana de culoare galbenă-cenușie și cu coada stufoasă, dar mai scurtă decât a veveriței; popândoc (
1), popândeț (
1)
(Citellus citellus). ◊
Expr. (Adverbial)
A sta popândău = a sta drept, nemișcat în fața sau în drumul cuiva.
2. (
Pop.) Sperietoare de păsări; momâie, popândeț (
2). –
Et. nec. Cf. pop1.popândău (Dicționar de argou al limbii române, 2007)popândău, popândăi s. m. (adol.) om naiv / credul / ușor de înșelat.
popândău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popândắu s. m.,
art. popândắul; pl. popândắi, art. popândắiipopândău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)popândău m. momâie:
căpițele de fân s´arătau ca niște popândăi ISP. [Derivat din
popă: cf. fr.
moine bourru, stafie].