popândoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m.,
adj. 1. S. m. (
Reg.) Numele a două specii de rozătoare:
a) șoarece de câmp;
b) popândău (
1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare.
2. S. m. (
Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic.
3. Adj.,
s. m. (
Fam.) (Om) mic de statură, scund. –
Et. nec. Cf. popândău.popândoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popândóc1 (
reg.,
fam.)
adj. m.,
pl. popândóci; f. popândoácă, pl. popândoácepopândoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popândóc2 (rozător)
s. m.,
pl. popândóci