popândac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÂNDÁC, popândaci, s. m. (Mai ales la
pl.) Formație vegetală alcătuită din rogoz, care crește în grupuri în mocirlele sau în bălțile din câmpie, având din depărtare aspectul unor mici insule. –
Et. nec.popândac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popândác s. m.,
pl. popândáci