pontificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PONTIFICÁT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din
fr. pontificat, lat. pontificatus.pontificat (Dicționar de neologisme, 1986)PONTIFICÁT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cât un papă deține această demnitate. [< fr.
pontificat].
pontificat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PONTIFICÁT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr.
pontificat, lat.
pontificatus)
pontificat (Dicționaru limbii românești, 1939)*pontificát n., pl.
e (lat.
pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă:
a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale:
pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.pontificat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pontificát s. n.,
pl. pontificátepontificat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pontificat n.
1. demnitate de mare pontifice, de Papă;
2. timpul cât își exercită autoritatea.