polonez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (
1).
2. Adj. Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (
1); polon (
2). ◊
Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă vorbită de polonezi (
1).
3. S. f. Dans de origine poloneză (
2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans.
4. S. m. Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (
fam.) poliș. – Din
fr. polonais.