polonez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLONÉZ, -Ă, polonezi, -e, subst.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Poloniei sau este originară de acolo; polon (
1).
2. Adj. Care aparține Poloniei sau populației ei, privitor la Polonia sau la populația ei, originar din Polonia; ca al polonezilor (
1); polon (
2). ◊
Covrig polonez = produs de patiserie în formă de colăcel preparat din aluat de cozonac îmbibat cu sirop de zahăr și având deasupra nuci pisate. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă vorbită de polonezi (
1).
3. S. f. Dans de origine poloneză (
2), în tempo moderat și în măsura de 3/4, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului; melodie după care se execută acest dans.
4. S. m. Mezel din carne de vită și de porc, afumat la cald și apoi fiert; (
fam.) poliș. – Din
fr. polonais.polonez (Marele dicționar de neologisme, 2000)POLONÉZ, -Ă I.
adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr.
polonais)
polonez (Dicționaru limbii românești, 1939)*polonéz, -ă s. și adj. (fr.
Polonais). Polon. S. f. (fr.
polonaise). Un fel de dans care consistă dintr´o plimbare cu dama la braț. Melodia după care se execută pașiĭ acesteĭ plimbărĭ. Un fel de rochie care se prelungește maĭ sus de cingătoare.
Ghete poloneze, un fel de ghete femeĭeștĭ maĭ înalte de cît [!] cele obișnuite (ca în aniĭ 1915-17).
polonez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polonéz adj. m.,
s. m.,
pl. polonezi; adj. f.,
s. f. polonéză, pl. polonézepolonez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)polon(ez) a. și m.
1. locuitor din Polonia;
2. ce ține de această țară sau de locuitorii săi.