poloniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLONIZÁ, polonizez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) asimila felului de viață, limbii și caracteristicilor poporului polonez. –
Polon +
suf. -iza.poloniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polonizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
polonizeáză