polon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Polonez (
1).
2. Adj. Polonez (
2). – Din
n. pr. Polonia (derivat regresiv).
polon (Dicționaru limbii românești, 1939)*Polón, -ă s. Locuitor din Polonie, Poleac, Leah. Adj. Polecesc, leșesc:
limba polonă.polon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)polón adj. m.,
pl. polóni; f. polónă, pl. polóne