pologi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POLOGÍ, pologesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.)
1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera;
p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage
1 (
1) (făcând snopi).
2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. – Din
polog1.pologi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pologí,
pologésc, vb. IV (pop.)
1. a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.).
2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca.
3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-și schimba poziția, înclinându-se.
4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma:
pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe.
5. (înv. și reg.; fig.; despre ființe) a nimici, a distruge (culcând la pământ).
6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la pat.
7. (înv.; refl.) a se așeza, a se statornici, a se pune.
pologi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pologí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pologésc, imperf. 3
sg. pologeá; conj. prez. 3
să pologeáscăpologì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pologì v. a așterne jos:
vânturile pologesc holdele. [Lit. a strânge în poloage].