polobocel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POLOBOCÉL,polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el.
polobocel(Dicționaru limbii românești, 1939) polobocél n., pl. e. Est. Poloboc mic. V. fedeleș.
polobocel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) polobocél (pop.) s. n., pl. polobocéle