poloboc - explicat in DEX

poloboc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.

poloboc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
polobóc (poloboáce), s. m. – 1. Butoi, bute. – 2. Nivel de apă. – Var. (Munt.) boloboc. Bg. polobok (Conev 64), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin).

poloboc (Dicționaru limbii românești, 1939)
polobóc n., pl. oace (rus. polubóčka, d. polu-, jumătate, și bočka, butoĭ. V. poală, pol 1 și 3, boșcă și polomeac). Est. Butoĭ. – În vest (rar) bolobóc.

poloboc (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
polobóc, -oace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria 2001: 17). – Cf. bg. polobok (Conev), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin); Din ucr. polubok (MDA).

poloboc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
polobóc (pop.) s. n., pl. poloboáce

poloboc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar deșerta poloboacele AL.